Ruga

Vis al mortilor mei muti
Stai in poarta, ma saruti
Si pe uliti tragi de sfori
Sa-mi joc oasele-ntre nori. 
Si-ntre umbre sa ma-ntunec
Si in soare sa m-alunec
Stai topit de vin si-n dor
Toropit de-al noptii zbor
Canticul ti l-ai pierdut
Si opincile de lut.

(Unde sa te-ascund straina
Bati tacuta-n nelumina
Si in gand si in cuvant
Plamadita din pamant.
Sa te-ascult stau nopti la rand
Cu urechea la pamant
Si cu gandul aninat
Intre flacari de pacat.
De cand te-ai fost dus, sucit,
Numai zambetul pierit
Mi-a ramas si am albit.)

Luna cu acelasi tic
A pierdut la loz in plic
Ochii-n umbra mi-i alunga
Ratacind din strunga-n strunga
Cainii urla-n deal la stana
Iar eu ma zgaiesc la luna.

Vis al mortilor mei muti
Pre cand vii de ma saruti
Si pe uliti sa ma-ndrumi
Si sa ma feresti de cani,
Iarna sa-mi aduni din luni
Si albastrul sa-l detuni
Plumbuit cerul sa-l scuturi
La fantana fara ciuturi.
Apa-i tulbure sa-ngropi
Si s-adapi un sir de plopi.



Bogdan Gugiu
Cleveland, 09/26/2002